in cautarea trupului pierdut

"Fenomenul erotic" este o carte electrizanta de la un capat la altul. O carte a lui "Orfeu plecat in cautarea iubirii" dupa expresia lui Ica jr.
O carte in care J.L. Marion incearca sa impace filosofia cu teologia, trupul cu sufletul si iubirea cu sexualitatea. Toate, teme de meditatie predilecte ale crestinismului occidental, bazate pe maniheismul augustinian, si care au constituit piatra de incercare a oricarui sistem filosofic crestin sau teologic.
Pentru Marion in centrul fenomenului erotic sunt patru concepte cheie : iubirea, daruirea (datul), trupul si erotizarea. Toate se leaga intr-un sistem coerent si placut la vedere.
Iubirea este cea care pune in miscare fiinta umana. Pentru ca in afara ei nu exista decat zadarnicie. Ea ne impinge catre Dumnezeu care a facut deja un prim pas catre noi.
In plan mundan, iubirea se daruieste prin cuvant in juramant si prin trup in erotizare. Atat juramantul, cat si erotizarea au ca scop vesnicia, suspendarea. Aceasta se poate obtine fie prin repetitia erotizarii, fie prin venirea unui al treilea : copilul.
Punctul sensibil al cartii ramane insa raportarea acestor concepte cheie la Hristos : om adevarat si Dumnezeu adevarat. Si asta doar pentru ca Marion este un filosof crestin.
Daca iubirea si fenomenul donatului (darului) sunt explicabile, nu acelasi lucru se poate spune si despre celelalte doua : trupul si, implicit, erotizarea.
Trupul este mai mult decat corpul pentru ca simte. Corpurile doar se simt in timp ce trupurile simt. Un trup se da in timp ce un corp se poseda.
O alta diferenta este invizibilitatea. Trupul este vizibil doar in erotizare, cand se daruieste si este daruit.
Daca diferenta dintre corp si trup poate fi acceptata, ramane totusi problema vizibilitatii trupului in erotizare. Pentru ca atat timp cat un corp nu poate deveni trup decat in erotizare, si abia atunci este vizibil, atunci este de presupus ca Hristos nu a luat trup in mod real. El a fost doar corp si nu a simtit nimic, lasandu-se doar simtit. In aceeasi ordine Cuvantul nu s-a facut trup cu adevarat pentru ca nu si-a primit trupul in erotizare de la altcineva.
Iar in acest mod putem ajunge la o alta intrebare foarte actuala : " A fost cu adevarat Hristos om, daca nu a facut dragoste cu nici o femeie ?"

Read more...

asteptare

Ma intreb daca il mai asteapta cineva, undeva, pe Godot? Sau daca mai asteapta cineva, ceva, de oriunde? Si... de ce?

Aseara citeam linistit din J.L Marion despre asteptarea erotica, despre cum te electrizezi in asteptarea intalnirii cu trupul celuilalt. Despre cum atingerea ta de un alt trup te scapa de conditia de corp fizic, lipsit de iubire. Si...despre cum timpul exista doar ca asteptare a cuiva care te iubeste sau te va iubi.

Astazi, am asteptat doua ore la coada... Si, n-am putut sa ma enervez, la sfarsit. (n-a fost nimic erotic la coada), desi am simtit imboldul de a-i omori in chinuri pe toti, pe blog.
La sfarsit mai m-am gandit. Nu ar fi fost decat un alt post lamentabil despre cat de naspa e Romania. Nu ar fi fost decat o alta plangere, data anonima. Nu ar fi fost nimic.
Asa ca am mers pe jos pana la prima si mi-am luat o cafea

Cu niste saptamani in urma, la telefon, cineva mi s-a plans ca nu are timp sa completeze formulare. Ca pentru el, timpul inseamna bani.
Avea vocea ragusita, multe probleme familiare si-i era ciuda pe scaunele economice.
Eram putin incurcat.
Sfarsitul, insa, a fost de o logica elementara :
"io... daca vin sa va completez formulare, pierd o zi de munca, la prasit.
Da' daca imi promiteti ca nu stau mult..."

Read more...

noii evrei ai Europei

De fiecare data cand deschid televizorul sau ziarul aflu cel putin o stire despre atitudinea anti- romaneasca a societatii europene. Daca Italia sau Spania ne-au obisnuit, mi se pare putin bizar ca in Irlanda, Olanda sau Elvetia sa existe atitudini asemanatoare. Tinand cont de toleranta afisata in general cu toate bizareriile .
Cred ,din ce spune mass media, ca exista intr-adevar un sentiment puternic anti-romanesc. Si nu pot sa nu ma intreb, daca in contextul crizei economice si in cursul deceniilor urmatoare, occidentalii nu vor ajunge sa-si creeze un nou tap ispasitor. Daca nu cumva romanii se vor substituii evreiilor. Pentru ca, sincer vorbind, evreii si-au capatat dupa al doilea razboi mondial un piedestal extrem de inalt. Acum orice atitudine atisemita este privita ca o ofensa a "bunului simt comun", in timp ce romanii sunt tiganii europeni lipsiti de bun simt.
Ma intreb, daca nu se va ajunge la un momentdat la un Holocaust romanesc.
Poate exagerez, dar media ma ajuta. si inca mult.
Dar exista doua variante.
Fie presa romaneasca incearca ne manipuleze, si dramatizeaza la maxim aceste subiecte. In asa fel incat sa nu mai luam in calcul varianta emigrarii. "Fie painea cat de rea, tot mai buna in tara mea", unde nu sunt umilit si privit ca tigan. Adica un fel de subspecie, un fel de sub-om.
Fie asistam la un proces complex de stigmatizare a romanilor si in curand la "demonizarea" lor. Dar o demonizare in care Biserica nu va mai juca nici un rol.

Read more...

Pe strazile prafuite se auzea tusind o motocicleta. Cainii incepusera si ei sa latre in urma. Nimic nu se misca in afara elicelor aerului conditionat.
Cu toate astea, era zgomot. Remarcabilul white noise, de care, imi povestise o prietena de mult, intr-o vara. O vara ciudata, asa cum erau verile lui Eliade.
Acum imi tiuiau urechile de pustiu si de ganduri. Refuzasem sa mai ascult muzica. Refuzasem orice fel de sunet care ar fi putut sa ma relaxeze. Intr-un fel, imi placea sa fiu intins la maxim si sa fumez tigara de la tigara.
Stateam acasa de doua zile si mai aveam inca o saptamana de concediu. O saptamana in care sa nu ma mai dau cu metroul. O saptamana in care sa ma crizez pana la capat, fara sa tulbur pe nimeni.
Interfonul suna din nou. Era pentru a doua oara azi. Idioti care incercau sa intre in bloc. N-am deschis. Am lasat receptorul sa atarne in gol. Macar asta micu’ sa fie solidar cu mine, mi-am spus

Read more...

nocturna

Vrei adevarul...dar oare il poti suporta ?
Ca sa parafrazez in traducere romaneasca dintr-un film celebru.
Ai putea sa faci fata adevarului...sa-l iei in piept sau ai prefera sa fii mintit ? Sa ti se spuna in continuare ca exista iepurasi de pasti si ca intotdeauna binele invinge raul...
Poate ca ar fi mai bine asa. Sa ne spunem zilnic ca nu exista nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Sa ne construim realitatile ca pe jocurile de lego frumos colorate si sa fumam marihuana seara de seara, fericiti ca viata noastra se duce dracu' oricum. Iar noi ii intindem o mana de ajutor.
Nu e mai simplu sa crezi in lucruri frumoase, marete si roz decat sa accepti adevarul ?
La urma urmei la ce ne-ar folosi adevarul ? Oricum e supraestimat. E ca o moneda calpa.
Dar, de fapt intrebarea e simpla, lieber Freunde. Depinde doar cum vrei sa te definesti : cogito ergo sum sau amo ergo sum.
Atata tot. Fix un moft.

Read more...

insula

M-am uitat in sfarsit la "Ostrov"*. Asa cum, de nenumarate ori, mi s-a recomandat.
Un film bun. Cu atat mai admirabil, cu cat abordeaza teme extrem de greu de traspus pe ecran pentru "publicul larg". Pentru ca sfintenia si monahismul sunt fara indoiala niste imagini ce tin de realitatea noastra exagerata. Si trebuie sa ai un mare talent sa fii cumpanit in exagerare.
Caci exagerarea este "leitmotivul" filmului.
Marturisirea, lupta si mantuirea lui Anatolie merg dupa grila de exagerari a Apocalipsei : "Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea."
Avem doua tipuri de exagerare umana, circumscrisa lui "caldicel" si doua exagerari supra-firesti : "rece" si "fierbinte"
Exagerarea caldicica este asumata de cei doi monahi care apar in cadru. Staretul Filaret este indragostit de cizmele sale si de patura sa, intr-un cuvant de sine. In acelasi timp parintele Iov este prins de vraja regulilor, a tipicului si a strictetii literei. Ceea ce se poate vedea si din "lista cu pacatele" lui Anatolie, pe care i-o prezinta staretului.
Celelalte doua exagerari apartin diabolicului si harului.
Diabolicul, prin definitie rece in fiinta sa, este intruchipat de fiica posedata a lui Tihon Petrovici.
Ea nu poate sa planga, sa-si planga sotul (pacatele). Doar lacrimile, calde, o elibereaza de povara si de diavol.
La celalalt pol se gaseste "sfantul" Anatolie, cel "posedat" de duhul lui Hristos, care este cald. El traieste langa foc si doarme pe carbuni. El vede primul focul de la chilia lui Filaret si-i intelege rolul purificator.
In general, exagerarea refuza limitele si ingroasa in negativ posibilitatile noastre de a ne autodepasi. Aici ea are sensul unui memento mori si-l reveleaza pe Hristos cel Rastignit. Pentru ca Hristos e Crucea, iar crucea este scandal. "pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie." Exagerare si intindere maxima a facultatilor si conceptelor noastre.
Pe alocuri insa filmul se impotmoleste in "clisee ortodoxe contemporane".
Antiteza dintre Anatolie, laicul cel nebun, si parintele Iov este rezolvata intr-o sinteza a iertarii, asa cum era de altfel de asteptat.
Apoi atitudinea profanului - omului secularizat- in fata sacrului. Mama care vrea sa se duca la serviciu fara sa-i multumeasca lui Hristos prin euharistie ca i-a vindecat copilul.
Si nu in ultimul rand refuzul lui Anatolie de a se calugari. Previzibil in circuitul filmului, care vrea sa demonstreze ca exista mantuire si "extra monahorum".
De altfel, un film placut, indraznet, care-L readuce pe Hristos in actualitatea culturala si-L marturiseste ortodox.
Poate inceputul unui nou tip de marturisire crestina, care peste ani va intra in compozitia unui "canon" cinematografic crestin.


* "Ostrov" (2006) regia : Pavel Lungin

Read more...

acvatica

Peste.
Dati-mi peste. Ca sa-mi rămână oasele în gat.
Dati-mi peste sa ma scufunde în visare. Dati-mi peste, peste orice altceva.
De cand eram mic mi-a placut pestele.
Zgariam bucuros pestisori pe pereti si visam la Inviere.
Mai tarziu imi placea sa-mi asez solzii lui peste ochi si peste buze.
Zilele trecute mi-am mangaiat mainile cu peste ca sa miroasa putred si apoi m-am lovit peste fata. Vinovat.
Maruntaiele mele erau pline de peste stricat. Si franjuri de lumina ma hraneau.
Din acvariu topaiau pestii afara. Spre moarte. Iar eu ii magaiam rece.
Dati-mi cu apa de balta pe fata.
Dati-mi, dati-mi peste peste.

Read more...

exercitiu

Incercam sa facem o teologie cat mai actuala si actualizata si ne ocupam de teme tot mai actuale. Doar ca mesajul evanghelic putrezeste in Biblii de la 1600 si cuvinte de jargon. Nu recontextualizam si nu putem pastra vie nebunia crestinismului. Ceea ce era scandalos pentru societatea antica a devenit normal in "doua mii de ani de somn usor ".

Nu mai e scandalos ca Hristos statea la masa cu vamesii, cu desfranatele sau vorbea despre iubirea aproapelui dandu-i ca exemplu pe samarineni. Dar nu mai e pentru ca toate cuvintele astea si-au pierdut sensul si suna fals.

Un parinte al pustiei spunea ca cel mai greu lucru e sa nu dispretuiesti. Si nu ar trebui sa dispretuim pe nimeni. Pentru ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, pentru ca nici Iisus nu a dispretuit pe nimeni : vamesi, desfranate, samarineni. Ba dimpotriva, i-a iubit.

Dar daca ar fi sa facem un exercitiu ? Astazi. Acum.

Sa incercam sa ne imaginam ce are mai demn de dispret societatea romaneasca si sa facem o actualizare a marturiilor evanghelice si a mesajului lui Hristos.

Sa incepem cu vamesii.

Istoria exegetica a Noului Testament ne invata ca vamesii erau « urati de popor ». Pentru ca-i slujeau pe romani, asupreau si erau corupti.

In acelasi fel, se raporteaza si societatea romaneasca actuala la securisti. Tradand interesele nationale, binele public, ei au cautat sa impiedice libertatea noastra. S-au capatuit asuprindu-ne si sunt primii care au dat startul coruptiei.

Oare am putea sa-l vedem pe Iisus vorbind cu ei, stand la masa cu ei si promitandu-le imparatia cerurilor ? Si asta in detrimentul celor care bat zilnic matanii fara rost pe treptele bisericilor.

Cat de scandalos ni s-ar parea ? Cat am fi dispusi sa acceptam ?

Sa continuam cu samarinenii.

Poate ca aici diferentele sunt destul de mari, dar mentalitatea ramane aceeasi. Iar exemplul meu sunt tiganii.

Reprezinta de departe minoritatea cea mai prost vazuta : « Tiganu-i tigan si-n ziua de Pasti ».

Ar fi simplu pentru noi sa-l auzim pe Hristos dandu-ne exemplu un tigan. Ca maxima iubire de semeni. Cum ne-ar suna : « Pilda tiganului milostiv » ?

Sa incheiem cu subiectul cel mai fascinant din Noul Testament : desfranatele.

Daca ar fi sa transpunem in limbaj actual, am vorbi de « prostituate ». Prostituatele care-l urmeaza pe Iisus. Prostituatele care-l plang si-l ingroapa pe Dumnezeu : Alina Plugaru si Sexi Braileanca.

Si ce ne-ar ramane la sfarsit din crestinismul caldicel pe care-l practicam ? Ne-am lepada de cruce sau L-am crede in continuare pe cel care spune ca e Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu...

Un exercitiu scandalos de crestinism autentic.

Doar pentru cei care vor sa accepte.

Read more...

despre falsitate religioasa

Exista un satanism fals si un satanism autentic, la fel cum exista un crestinism fals si un crestinism autentic. Mistificarea se poate sesiza fara prea mare efort. Doar pe baza unei gandiri decente.
In societatea noastra "consumerista" am putea spune ca totul este de vanzare, doar ca unele lucruri se vand mai bine decat altele. Satana se vinde mai bine decat Dumnezeu si nu mai e nevoie sa exemplific. Dar Dumezeu se vinde si el. Tot cu treizeci de arginti. La ambele cazuri clientul se raporteaza distinct.
Clientul satanist vrea sa darame o conceptie "anchilozata" a lumii despre ea insasi. Se vrea punctul de sprijin al unei noi ordini mondiale si propriul sau stapan. El incearca sa se accepte ca fiinta integrala in afara unu sistem ce-i refuza "micile bucurii" aducatoare de placere.
Crestinul isi aproprie in schimb un sistem gata facut si niste valori pe care nu le mai "mesteca".
"Clientii" sunt de facto doua tipuri de falsitate religioasa. Nici falsul crestin si nici falsul satanist nu-si asuma din religia lor decat o atitudine fata de societate si valorile ei. Ei au nevoie de cruci intoarse sau de iconite sfintite la Ierusalim doar pentru a-si putea arata pozitia si stabilii coordonatele in raport cu "ceilalti".
In ambele situatii, marketingul face diferenta.
Pentru a vinde cat mai multe cruciulite oamenii trebuie sa fie cat mai speriati de Satana. Pentru a vinde cat mai bine o trupa de rock ea trebuie sa aiba neaparat un caracter pronuntat anti-crestin. Asa incat la sfarsit apar false conflicte acolo unde nu ar trebui sa fie.
Adoratorii lui Satan se situeaza intr-adevar la polul opus crestinismului. Acesta este de altfel si scopul lor.
Satanismul s-a nascut ca "negativul" moralei societatii si al crestinismului.
Doar ca satanismul autentic, si iau aici ca punct de reper "Biserica Satanista" fondata de Anton LaVey, nu este periculos pentru crestini.
Nu in aceeasi masura ca sectele apocaliptice de tipul "Branch Davidiens", in urma careia au murit mai multi oameni decat se cunosc a fi ucisi de satanisti.
Satanismul autentic este sincer (desi pentru crestini Satan este tatal miciunii) in "scuiparea si batjocorirea lui Hristos" ... la fel ca evreii. Satanismul nu afirma ca Hrsitos nu este Dumnezeu sau ca nu este om. In timp ce diferitele secte apocaliptice de genul celor mentionate amesteca divinitatea lui Hristos in propria menajerie intelectuala.
In fapt, batalia "Armaghedonului" nu se va da intre adoratorii lui Hristos si cei ai lui Satan ci intre autentic si fals. Intre crucile de lemn si cele de aur suspendate de o ceafa dubla.
In sinceritatea ei autentica, fiecare comunitatea religioasa va "intelege" cumva sfarsitul lumii. Pe cand falsul, scabrosul si rozul vor dori sa-l opreasca neacceptandu-si sfarsitul.

Read more...

celor care nu se pot abtine

Noi ne-m nascut pentru a ne iubi pe noi ne.
Noi suntem un fel de Johnny Bravo mai mici. Ne aratam muschii in fiecare dimineata in oglinda, in metrou si chiar in fata tuturor celor care se opresc sa se uite, politicosi sau speriati.
Noi am supt fier cand eram mici si de asta l-am batut pe cupidonul mititel si amarat, care astepta la colt sa ne intepe cu sageti. Am preferat sa ni le infigem noi ... acolo.
Si sa ne admiram infinit facand-o.
Noi stim tot despre toate. Suntem mai tari decat Britannica si decat Freud. Ei ar trebui sa ne aduca multumiri si osanale ca nu ne-am nascut atunci.
Oricum, intr-un anume fel, Noi i-am ajutat.
Noi stim cel mai bine ce e viata. Am absolvit scoala vietii magna cum laude si te “citim” intr-o clipa. Doar ca n-am invatat sa ne exprimam.
Noi stim si cine e Dumnezeu si ce e moartea. Am citit codul lui Da Vinci si am vazut filmul.
Noi suntem ...peste tot, fara numar.

Read more...

Ar fi interesant de facut o teologie a victimei, intr-o societate din ce in ce mai dornica sa considere victimele martiri, pentru a se putea astfel martiriza in intregime.
Eu cred ca lui Dumnezeu nu-i plac victimele. Cred ca-i plac jertfele.
In Geneza El nu opreste masacrarea lui Isaac, victima perfecta, decat pentru credinta jertfelnica a lui Avraam. Nici Esau nu este privit cu bunavointa de Dumnezeu, desi este victima inselaciunii lui Iacov, care-i fura binecuvantarea.
In Noul Testament Iisus nu va fi descris de Evanghelisti ca o victima, ci o jertfa. El se va aduce pe sine jertfa ca "o oaie spre junghiere"(Is. 53.7), din iubire si nu din obligatie. Hristos nu este victima omului pacatos sau a unui Dumnezeu nemilos ci jertfa deplina a iubirii dumnezeiesti.
Diferenta dintre victima si martir este cea dintre Iov si Hristos. Iov nu intelege sensul suferintei sale, in timp ce Hristos isi asuma suferinta, batjocura si moartea pe cruce.
Martiriul este un gest voluntar, pornit din libertate individuala si iubire. Caci martirul prin insasi etimologia sa greaca inseamna marturisitor. Marturisind suferinta si credinta celorlalti el isi castiga linistea. Glasul celui ce striga in pustiu ii apartine.
Produs al unei lumii in plina miscare haotica victima se afla la polul opus. Ea este cea care nu isi asuma nimic, in special propria suferinta pe care nu o intelege.Ea nu mai are glas decat sa acuze. Si, in general societatea ii permite sa acuze orice si pe oricine, chiar si martirii discreti ai timpului nostru. Iar cea mai stranie viziune ar fi a unei victime acuzand un martir. Este cam ceea ce ar risca BOR-ul canonizand la gramada zecile de morti din inchisorile comuniste. Fara indoiala ca personalitati ca Valeriu Gafencu sau Mircea Vulcanescu ar trebui luate in considerare la viitoarele canonizari, dar sa nu ne pierdem discernamantul. Majoritatea celor din inchisori au intrat acolo pentru un crez politic si social. Iar poezia manifest a lui Radu Gyr "Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane" este exemplificatoare.
Ramane insa dorinta societatii romanesti de a se victimiza si a nu-si asuma pacatele.
Pe de alta parte as putea spune ca astazi este chic sa fii victima si este o nebunie sa fii martir. Marturisirea libera nu mai are valoare pentru ca nu mai atrage nici un fior de compasiune. Mentalitatea burgheza nu poate intelege de ce si-ar asuma o persoana niste notiuni abstracte, care, nu tin de foame. Si, desi au trecut doua mii de ani, nebunia crucii, de care vorbea Pavel, ramane in continuare de neinteles pentru noi toti.

Read more...