am uitat cum e sa traiesti intr-o lume simbolica, unde orice gest are forta lui si nimic nu e intamplator. visam stiintific si controlat intr-o lume fara sens, construita de mine pentru a nu ma rani. doar ca, deodata, oamenii au inceput sa explodeze violent, lipsiti de consistenta.
visele nu dispar oricat le-am infricosa, oricat le-am da la gioale si-ar musca din asfalt. dimpotriva, plang cu un ras colorat de neputinta noastra de a le aduce la viata. ele sunt diavolul din noi, ma cherie.
Prăjitură cu portocale, ca în copilărie
Acum un an
