proza scurta

Intr-o zi pe mijlocul strazii 9 au fost trase niste linii de creta. Erau neindemanatice, zdrentuind asfaltul pe ici pe colo. Tocmai auzisem de Ulise si ma gandeam ca trebuie sa fie un fel de cal troian, dar lumea mea fusese de mult cucerita si supusa.
A doua zi am asteptat apusul langa desenul ciudat: nici barbat nici femeie, nici stejar nici pom de craciun. Pigmalion mi-am amintit si dintr-o data mi-a venit sa soptesc o incantatie langa firele albe de creta. Circe mi-am amintit iarasi, apoi am incercat sa ma vad transformat in porc.
A treia zi desenul se tocise languros sub vant. Visam la o silueta sumara din care sa tasneasca culori, sa-mi stropeasca din cap pana-n picioare costumul nou cumparat. Abia ma angajasem si trebuia ca de acum incolo sa port costum. Eram mandru cand lumea se uita la mine lung in metrou. Deodata, peste desen a trecut o masina. Mi s-a facut frig si-am plecat. Toata noaptea nu am putut sa dorm. De fiecare data cand inchideam ochii viermi verzi ieseau din asfalt si incepeau sa roada conturul de creta. Peste trei zile m-am hotarat sa-l umplu, sa-l colorez si sa-i stabilesc sexul. Era cu siguranta un om.
Am pornit incantat de idee spre librarie. Eram din nou un scolar anxios, in pragul unei crize de tremurat. Am platit si am iesit vinovat, dar gata sa savurez mirosul paralizant al cretei.
Am rupt cutia, plin de un sentiment amestecat de frica si placere. Am framantat incet intre degete o creta mov, mangaind praful ce mi se lipea de degete. As fi vrut sa suflu atat de tare in creta mea incat toate cladirile sa devina mov, violet prafuit. Cateodata e mult prea iarna si culorile parca tipa, se crapa si vuiesc.  Am simtit insa ca sunt ridicat in aer si toate culorile se infig ascutite in trupul meu. Nu mai puteam sa ma misc, ma durea. Rosul si albul ma dureau ingrozitor. Atat de tare incat dintii imi clantaneau violent.
Cand m-am trezit eram pe un pat de spital, tare si alb, iar afara tocmai incepea sa ninga, linistit, mare si lung. Atunci am inceput sa plang. Incet, prelung, ca balaiul wasser fall.

Read more...

Despre societatea crestina

Auzisem de ceva vreme de Stanley Hauerwas , considerat de revista Times cel mai bun teolog al ultimilor zece ani, dar nu eram convins sa-l citesc, cu atat mai mult cu cat nu sunt prea interesat de teologia politica.
Mi-am facut insa curaj si am downloadat "Resident Aliens"... si nu am fost dezamagit.
Cartea nu se compara cu nimic din ce inseamna teologie contemporana si asta doar pentru ca pleaca de la o premisa simpla si de bun simt: nu e necesar ca toata lumea sa fie crestina. Nu avem nevoie de crestini default, avem nevoie de oameni maturi, care sa poata alege intre a merge la bordel sau la biserica. In primul rand pentru ca altfel nu mai exista liberul arbitru, atat de drag crestinilor, si in al doilea rand pentru ca, prin definitie, crestinii au statutul de resident aliens, de oameni care stiu ca locul lor nu e aici (Filipeni) si au ales sa fie in alta parte.
Cand eram mai mic credeam ca o predica buna trebuie sa actualizeze crestinismul, sa-l faca sa fie actual si interesant. Hauerwas mi-a demonstat insa contrariul: " We belive that Christianity has no stake in the utilitarian defense of beliefe as beliefe. The theological assumption that Christianity is a sistem of  belief must be questioned. It is the content of the belief that concerns Scripture, not eradicating unbelief by means of a believable theological system."
Cu alte cuvinte, raportandu-ne la teologia noastra autohtona, fiecare dintre cei care vin la Biserica si mai ales la spovedanie ar trebui pusi sa spuna Crezul si intrebati ce parere au.
... ma opresc aici pentru ca momentan sunt la pagina 24 si nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva despre, dar promit sa revin cu o recenzie completa peste ceva timp. :)

Read more...