martisor scotian

Nu m-am dat niciodata in vant dupa literatura engleza, cu cateva exceptii - Wilde, Burgess sau Orwell - iar Irvine Welsh, dupa cum vedeti, nu se afla printre ele.
Am cumparat totusi, intr-o seara, Acid House, ca parte a unui plan de sincronizare care ma tot indeamna sa le acord si autorilor contemporani, mai putin celebrii, o sansa.

Ce-i drept, taticul lui Trainspotting a primit doar una mica, pentru ca Acid House este doar o carte de nuvele, schite si povestiri, adica, in virutea modei culturale, doar crochiuri ale unicului Roman, si care apare la presiunea editorului, un fel de golum, creat inainte ca model, dar aparand ulterior.

Din pacate instinctul meu a fost extrem de bun, n-am gasit nimic interesant. Poate doar asemanarea dintre personajele scotiene de proasta calitate si cele romanesti de si mai proasta calitate. Lipsiti de sensibilitate, iubitori de fotbal si droguri, misogini si gata oricand sa-si injure copii, masculii lui Welsh au aerul unor cocalari rataciti in tara fustelor si a cetii. Macar de ar fi fost asa... ar fi o actualizare a povestii cu ciobanul si america.
Specificul national il constituie heroina, care in text, subtext si context inlocuieste semintele si berea, iar micul este deghizat in friptura de vita din Dundee.

Drept urmare propun doua lucruri : sa trecem si noi pe heroina, ca zau, parem retardati in fata scotienilor alora si sa (ne) facem cadou cartea de 1 Martie. Ne-ar pune intr-o lumina, gen, buna fata de doamne si chiar am putea crede ca nu suntem ata de ratati.

Deci : happy primavara !