intrebare

De cate ori vi s-a intamplat sa legati o conversatie cu un necunoscut, in tren sau la bere si la un moment dat sa vi se serveasca lectii despre viata?
Viata e o curva, viata e un vis, trebuie sa faci asa si pe dincolo daca vrei sa reusesti in viata, etc...
La inceput, prin adolescenta eram fascinat. Mi se parea ca toti oamenii aia au o"experienta de viata" demna de luat in seama si-i ascultam. Acum insa imi vine sa-i rog sa-mi tina si o prelegere despre moarte... Am sa-i ascult cu aceeasi fascinatie.
Doar ca sunt aproape convins ca in usuratea fiintei noastre nu as gasi nici macar o parere pertinenta si noua despre moarte si ce o mai fi dincolo de ea.
Si chiar daca, din cand in cand, mai auzim despre vecini doborati de cancer, preferam sa nu ne concentram pentru ca ne-am putea intrista. Oricum nu e bine sa gandesti negativ, atrage karma proasta. Iar pe de alta parte nici trendy nu mai e. decat daca esti emo :)
Pentru ca din obsesia bolnavicioasa a iadului tridentin Viata s-a transformat brusc intr-un carnaval in care ne sunt permise orice exagerari, fara consecinte, fara viitor, fara ganduri.
O sa-mi spuneti ca exista si un alt nivel, cu alt fel de oameni.
La acest nivel insa, dupa cum remarca Ghislain Lafont, nici un sistem social, filosofic sau religios nu poate gandi sfarsitul altfel decat ca pe o intoarcere intr-un punct zero, unde nu exista timp si implicit suferinta.
Cu alte cuvinte, desi au trecut cateva mii de ani, noi tot nu am reusit sa ne imaginam moartea altfel decat ca pe o scapare de suferinta...
Mi-as dori insa si o alta poveste.