Pastele si Craciunul sunt doua momente ale anului in care cuvintele umbla bezmetice pe strada. Asa mi-a atras atentia un prieten. Cuvinte ca : lumina, dragoste, inviere nu mai inseamna nimic in limbajul de lemn al sms-urilor.
In aceleasi momente ale anului, multimi de oameni se perinda pe strazi, in magazine si la biserici. Toti aceia la care, in cursul anului, sperai sa gasesti o umbra de inteligenta critica sau creatoare se lasa prada spiritului religios al sarbatorilor. Si atunci incep sa scrie enormitati si sa se comporte bizar, in cautarea mantuirii.
Dar ei nu-si doresc mantuirea sau iertarea pacatelor, ci doar niste analgezice spirituale cu efect rapid, pentru constiinta lor dureroasa.
Ma intreb uneori cum ar putea un preot sa le administreze in dozaje potrivite asemenea doctorii spirituale. Cam ce ar trebui, in viata noastra moderna, sa-i dai unui om pentru care minciuna e la fel de naturala ca bautul unei cola la Mec. Si care iti spune cu nonsalanta, de la bun inceput, ca sigur va mai face acelasi lucru, de sute de ori pana la anul.
In jurnalul sau, Noica se intreba la un moment dat daca ai putea sa-i ceri preotului iertarea unui pacat viitor. In momentul de fata eu ma intreb daca nu ar trebui sa luam in calcul o amnistie/o iertare generala a tuturor pacatelor, fara spovedanie. In noaptea de Pasti sau in ziua de Craciun sa apara patriarhul la tv si sa ne ierte pe toti la gramada, din oficiu, asa cum se intampla la spovedaniile colective din copilarie.
Pentru ca pana la urma, cam toti am dat in mintea copiilor, nemaistiind nici ce e bine, nici ce e rau si nici de ce ne bulucim in fiecare an la biserici.
Hristos a inviat !