morala

Desi imi propusesem sa scriu in continuare despre gnosticism, am sa iau o pauza pentru a clarifica doua concepte cheie : religie si morala. Pentru ca de cele mai multe ori este vorba fie de confuzie, fie de manipulare anti-religioasa crasa.
Daca ar fi sa dam o definitie pragmatica religiei am putea spune ca este raportul dintre un om si Dumnezeu impartasit de mai multe persoane. Asa cum se intampla in cazul "religiilor" americane.
Morala exista tot timpul in interdependenta cu un sistem religios sau non-religios pe care il luam ca punct de referinta pentru comportamentul nostru social. (M. Foucault) Spre exemplu putem fi imorali si daca ne referim la regulile stabilite de asociatia filatelistilor.
De aceea critica unei religii trebuie sa fundamentata pe mesajul ei si nu pe morala ei, care de cele mai multe ori este produsul unei denaturari contextuale, socio-culturale.
Daca pentru unii musulmani este moral sa ucida crestini nu trebuie uitata doctrina islamica si nici faptul ca timp de 500 de ani Biserica Ortodoxa a continuat sa existe in cadrul imperiului turc.
In momentul de fata, in crestinism, ne confruntam si confundam doi dumnezei aflati in infruntare : un dumnezeu autentic-religios si unul moral-constrangator. De aici rezulta si sciziunea.
Dumnezeul teologilor contemporani este : treimic, spiritual si iubitor de oameni. Dumnezeul din biserici (al babelor) este un dictator nemilos, caruia nu poti sa-i faci pe plac si care o sa te trimita direct in iad daca nu porti batic.
Facand un excurs in istoria Bisericii am putea observa ca acest Dumnezeu al pacatului a fost creeat si intretinut de teologia romano-catolica, pornind de la Augustin. Pentru ca un om slab, care este prin esenta supus greselii, va avea nevoie de o ierahie care sa-l ajute si sa-l trimita in rai. Iar aici avem exemplul indulgentelor.
Punand problema invers, de fiecare data cand omul a fost "restaurat" Biserica si-a pierdut din importanta, sau chiar a fost vehement negata. (protestantismul, comunismul, etc.)
Acest raport dintre antropologie si morala se poate vedea extrem de clar la Nietzsche. Dumnezeul tiran moare si lasa astfel loc supraomului, care il va cauta in sine pe adevaratul Dumnezeu ascuns de Biserica.
Din pacate, in biserici, predicile unor preoti prost pregatiti continua sa intretina aceasta anomalie, facand abstractie de mesajul evanghelic originar.