sa ne veselim nitel

Cred ca ne-am tampit de tot. Nici macar nu mai stim sa murim.
Citesc ingrozit in fiecare zi in ziar morti care mai de care mai infricosatoare : sida, accidente de circulatie, impuscaturi, batai, dar mai ales cancer. Nimic nu mai e cum trebuie. Nu mai moare nimeni senin, impacat, indiferent de varsta.
Nu e ciudat ca pana si crestinii practicanti se tem de moarte. Isi frang mainile si plang de ciuda. Ca mai au ceva de facut, ca mai vor putin, doar-doar sa mai stea, chiar daca doar ca sa si petreaca la biserica tot restul vietii, dar numai sa ramana.
Unde sunt zapezile de alta data, unde sunt crestinii care ardeau de vii luminand gradinile lui Nero, sfidand bunul-simt si asteptand Invierea ?
Mergem ca bezmeticii la bisericii, la manastiri, de Pasti sau de Craciun si la sfarsit ne inbuibam si privim la tv cu fascinatie stiri dragute, linistitoare cu "lumina invierii" si "sarbatoare" si "crestini". Crestini pe dracu'. Data viitoare cand n-o sa mai fim acri o sa fie la urmatorul Craciun, cu gandul la cozonaci.
Si la sfarsit vom spune, da, stiu Doamne ca ai inviat, da' credeam ca e doar un fel de a spune, limbaj de popi, bun pentru caltabosi.
Daca Hristos nu a inviat zadarnica este credinta noastra, spune Pavel.
Zadarnic esti tu prietene, mie mai da-mi o portie de mancare si nu mai fi papagal, ma intelegi ?