acvatica

Peste.
Dati-mi peste. Ca sa-mi rămână oasele în gat.
Dati-mi peste sa ma scufunde în visare. Dati-mi peste, peste orice altceva.
De cand eram mic mi-a placut pestele.
Zgariam bucuros pestisori pe pereti si visam la Inviere.
Mai tarziu imi placea sa-mi asez solzii lui peste ochi si peste buze.
Zilele trecute mi-am mangaiat mainile cu peste ca sa miroasa putred si apoi m-am lovit peste fata. Vinovat.
Maruntaiele mele erau pline de peste stricat. Si franjuri de lumina ma hraneau.
Din acvariu topaiau pestii afara. Spre moarte. Iar eu ii magaiam rece.
Dati-mi cu apa de balta pe fata.
Dati-mi, dati-mi peste peste.

Read more...

exercitiu

Incercam sa facem o teologie cat mai actuala si actualizata si ne ocupam de teme tot mai actuale. Doar ca mesajul evanghelic putrezeste in Biblii de la 1600 si cuvinte de jargon. Nu recontextualizam si nu putem pastra vie nebunia crestinismului. Ceea ce era scandalos pentru societatea antica a devenit normal in "doua mii de ani de somn usor ".

Nu mai e scandalos ca Hristos statea la masa cu vamesii, cu desfranatele sau vorbea despre iubirea aproapelui dandu-i ca exemplu pe samarineni. Dar nu mai e pentru ca toate cuvintele astea si-au pierdut sensul si suna fals.

Un parinte al pustiei spunea ca cel mai greu lucru e sa nu dispretuiesti. Si nu ar trebui sa dispretuim pe nimeni. Pentru ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, pentru ca nici Iisus nu a dispretuit pe nimeni : vamesi, desfranate, samarineni. Ba dimpotriva, i-a iubit.

Dar daca ar fi sa facem un exercitiu ? Astazi. Acum.

Sa incercam sa ne imaginam ce are mai demn de dispret societatea romaneasca si sa facem o actualizare a marturiilor evanghelice si a mesajului lui Hristos.

Sa incepem cu vamesii.

Istoria exegetica a Noului Testament ne invata ca vamesii erau « urati de popor ». Pentru ca-i slujeau pe romani, asupreau si erau corupti.

In acelasi fel, se raporteaza si societatea romaneasca actuala la securisti. Tradand interesele nationale, binele public, ei au cautat sa impiedice libertatea noastra. S-au capatuit asuprindu-ne si sunt primii care au dat startul coruptiei.

Oare am putea sa-l vedem pe Iisus vorbind cu ei, stand la masa cu ei si promitandu-le imparatia cerurilor ? Si asta in detrimentul celor care bat zilnic matanii fara rost pe treptele bisericilor.

Cat de scandalos ni s-ar parea ? Cat am fi dispusi sa acceptam ?

Sa continuam cu samarinenii.

Poate ca aici diferentele sunt destul de mari, dar mentalitatea ramane aceeasi. Iar exemplul meu sunt tiganii.

Reprezinta de departe minoritatea cea mai prost vazuta : « Tiganu-i tigan si-n ziua de Pasti ».

Ar fi simplu pentru noi sa-l auzim pe Hristos dandu-ne exemplu un tigan. Ca maxima iubire de semeni. Cum ne-ar suna : « Pilda tiganului milostiv » ?

Sa incheiem cu subiectul cel mai fascinant din Noul Testament : desfranatele.

Daca ar fi sa transpunem in limbaj actual, am vorbi de « prostituate ». Prostituatele care-l urmeaza pe Iisus. Prostituatele care-l plang si-l ingroapa pe Dumnezeu : Alina Plugaru si Sexi Braileanca.

Si ce ne-ar ramane la sfarsit din crestinismul caldicel pe care-l practicam ? Ne-am lepada de cruce sau L-am crede in continuare pe cel care spune ca e Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu...

Un exercitiu scandalos de crestinism autentic.

Doar pentru cei care vor sa accepte.

Read more...

despre falsitate religioasa

Exista un satanism fals si un satanism autentic, la fel cum exista un crestinism fals si un crestinism autentic. Mistificarea se poate sesiza fara prea mare efort. Doar pe baza unei gandiri decente.
In societatea noastra "consumerista" am putea spune ca totul este de vanzare, doar ca unele lucruri se vand mai bine decat altele. Satana se vinde mai bine decat Dumnezeu si nu mai e nevoie sa exemplific. Dar Dumezeu se vinde si el. Tot cu treizeci de arginti. La ambele cazuri clientul se raporteaza distinct.
Clientul satanist vrea sa darame o conceptie "anchilozata" a lumii despre ea insasi. Se vrea punctul de sprijin al unei noi ordini mondiale si propriul sau stapan. El incearca sa se accepte ca fiinta integrala in afara unu sistem ce-i refuza "micile bucurii" aducatoare de placere.
Crestinul isi aproprie in schimb un sistem gata facut si niste valori pe care nu le mai "mesteca".
"Clientii" sunt de facto doua tipuri de falsitate religioasa. Nici falsul crestin si nici falsul satanist nu-si asuma din religia lor decat o atitudine fata de societate si valorile ei. Ei au nevoie de cruci intoarse sau de iconite sfintite la Ierusalim doar pentru a-si putea arata pozitia si stabilii coordonatele in raport cu "ceilalti".
In ambele situatii, marketingul face diferenta.
Pentru a vinde cat mai multe cruciulite oamenii trebuie sa fie cat mai speriati de Satana. Pentru a vinde cat mai bine o trupa de rock ea trebuie sa aiba neaparat un caracter pronuntat anti-crestin. Asa incat la sfarsit apar false conflicte acolo unde nu ar trebui sa fie.
Adoratorii lui Satan se situeaza intr-adevar la polul opus crestinismului. Acesta este de altfel si scopul lor.
Satanismul s-a nascut ca "negativul" moralei societatii si al crestinismului.
Doar ca satanismul autentic, si iau aici ca punct de reper "Biserica Satanista" fondata de Anton LaVey, nu este periculos pentru crestini.
Nu in aceeasi masura ca sectele apocaliptice de tipul "Branch Davidiens", in urma careia au murit mai multi oameni decat se cunosc a fi ucisi de satanisti.
Satanismul autentic este sincer (desi pentru crestini Satan este tatal miciunii) in "scuiparea si batjocorirea lui Hristos" ... la fel ca evreii. Satanismul nu afirma ca Hrsitos nu este Dumnezeu sau ca nu este om. In timp ce diferitele secte apocaliptice de genul celor mentionate amesteca divinitatea lui Hristos in propria menajerie intelectuala.
In fapt, batalia "Armaghedonului" nu se va da intre adoratorii lui Hristos si cei ai lui Satan ci intre autentic si fals. Intre crucile de lemn si cele de aur suspendate de o ceafa dubla.
In sinceritatea ei autentica, fiecare comunitatea religioasa va "intelege" cumva sfarsitul lumii. Pe cand falsul, scabrosul si rozul vor dori sa-l opreasca neacceptandu-si sfarsitul.

Read more...

celor care nu se pot abtine

Noi ne-m nascut pentru a ne iubi pe noi ne.
Noi suntem un fel de Johnny Bravo mai mici. Ne aratam muschii in fiecare dimineata in oglinda, in metrou si chiar in fata tuturor celor care se opresc sa se uite, politicosi sau speriati.
Noi am supt fier cand eram mici si de asta l-am batut pe cupidonul mititel si amarat, care astepta la colt sa ne intepe cu sageti. Am preferat sa ni le infigem noi ... acolo.
Si sa ne admiram infinit facand-o.
Noi stim tot despre toate. Suntem mai tari decat Britannica si decat Freud. Ei ar trebui sa ne aduca multumiri si osanale ca nu ne-am nascut atunci.
Oricum, intr-un anume fel, Noi i-am ajutat.
Noi stim cel mai bine ce e viata. Am absolvit scoala vietii magna cum laude si te “citim” intr-o clipa. Doar ca n-am invatat sa ne exprimam.
Noi stim si cine e Dumnezeu si ce e moartea. Am citit codul lui Da Vinci si am vazut filmul.
Noi suntem ...peste tot, fara numar.

Read more...

Ar fi interesant de facut o teologie a victimei, intr-o societate din ce in ce mai dornica sa considere victimele martiri, pentru a se putea astfel martiriza in intregime.
Eu cred ca lui Dumnezeu nu-i plac victimele. Cred ca-i plac jertfele.
In Geneza El nu opreste masacrarea lui Isaac, victima perfecta, decat pentru credinta jertfelnica a lui Avraam. Nici Esau nu este privit cu bunavointa de Dumnezeu, desi este victima inselaciunii lui Iacov, care-i fura binecuvantarea.
In Noul Testament Iisus nu va fi descris de Evanghelisti ca o victima, ci o jertfa. El se va aduce pe sine jertfa ca "o oaie spre junghiere"(Is. 53.7), din iubire si nu din obligatie. Hristos nu este victima omului pacatos sau a unui Dumnezeu nemilos ci jertfa deplina a iubirii dumnezeiesti.
Diferenta dintre victima si martir este cea dintre Iov si Hristos. Iov nu intelege sensul suferintei sale, in timp ce Hristos isi asuma suferinta, batjocura si moartea pe cruce.
Martiriul este un gest voluntar, pornit din libertate individuala si iubire. Caci martirul prin insasi etimologia sa greaca inseamna marturisitor. Marturisind suferinta si credinta celorlalti el isi castiga linistea. Glasul celui ce striga in pustiu ii apartine.
Produs al unei lumii in plina miscare haotica victima se afla la polul opus. Ea este cea care nu isi asuma nimic, in special propria suferinta pe care nu o intelege.Ea nu mai are glas decat sa acuze. Si, in general societatea ii permite sa acuze orice si pe oricine, chiar si martirii discreti ai timpului nostru. Iar cea mai stranie viziune ar fi a unei victime acuzand un martir. Este cam ceea ce ar risca BOR-ul canonizand la gramada zecile de morti din inchisorile comuniste. Fara indoiala ca personalitati ca Valeriu Gafencu sau Mircea Vulcanescu ar trebui luate in considerare la viitoarele canonizari, dar sa nu ne pierdem discernamantul. Majoritatea celor din inchisori au intrat acolo pentru un crez politic si social. Iar poezia manifest a lui Radu Gyr "Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane" este exemplificatoare.
Ramane insa dorinta societatii romanesti de a se victimiza si a nu-si asuma pacatele.
Pe de alta parte as putea spune ca astazi este chic sa fii victima si este o nebunie sa fii martir. Marturisirea libera nu mai are valoare pentru ca nu mai atrage nici un fior de compasiune. Mentalitatea burgheza nu poate intelege de ce si-ar asuma o persoana niste notiuni abstracte, care, nu tin de foame. Si, desi au trecut doua mii de ani, nebunia crucii, de care vorbea Pavel, ramane in continuare de neinteles pentru noi toti.

Read more...