despre falsitate religioasa

Exista un satanism fals si un satanism autentic, la fel cum exista un crestinism fals si un crestinism autentic. Mistificarea se poate sesiza fara prea mare efort. Doar pe baza unei gandiri decente.
In societatea noastra "consumerista" am putea spune ca totul este de vanzare, doar ca unele lucruri se vand mai bine decat altele. Satana se vinde mai bine decat Dumnezeu si nu mai e nevoie sa exemplific. Dar Dumezeu se vinde si el. Tot cu treizeci de arginti. La ambele cazuri clientul se raporteaza distinct.
Clientul satanist vrea sa darame o conceptie "anchilozata" a lumii despre ea insasi. Se vrea punctul de sprijin al unei noi ordini mondiale si propriul sau stapan. El incearca sa se accepte ca fiinta integrala in afara unu sistem ce-i refuza "micile bucurii" aducatoare de placere.
Crestinul isi aproprie in schimb un sistem gata facut si niste valori pe care nu le mai "mesteca".
"Clientii" sunt de facto doua tipuri de falsitate religioasa. Nici falsul crestin si nici falsul satanist nu-si asuma din religia lor decat o atitudine fata de societate si valorile ei. Ei au nevoie de cruci intoarse sau de iconite sfintite la Ierusalim doar pentru a-si putea arata pozitia si stabilii coordonatele in raport cu "ceilalti".
In ambele situatii, marketingul face diferenta.
Pentru a vinde cat mai multe cruciulite oamenii trebuie sa fie cat mai speriati de Satana. Pentru a vinde cat mai bine o trupa de rock ea trebuie sa aiba neaparat un caracter pronuntat anti-crestin. Asa incat la sfarsit apar false conflicte acolo unde nu ar trebui sa fie.
Adoratorii lui Satan se situeaza intr-adevar la polul opus crestinismului. Acesta este de altfel si scopul lor.
Satanismul s-a nascut ca "negativul" moralei societatii si al crestinismului.
Doar ca satanismul autentic, si iau aici ca punct de reper "Biserica Satanista" fondata de Anton LaVey, nu este periculos pentru crestini.
Nu in aceeasi masura ca sectele apocaliptice de tipul "Branch Davidiens", in urma careia au murit mai multi oameni decat se cunosc a fi ucisi de satanisti.
Satanismul autentic este sincer (desi pentru crestini Satan este tatal miciunii) in "scuiparea si batjocorirea lui Hristos" ... la fel ca evreii. Satanismul nu afirma ca Hrsitos nu este Dumnezeu sau ca nu este om. In timp ce diferitele secte apocaliptice de genul celor mentionate amesteca divinitatea lui Hristos in propria menajerie intelectuala.
In fapt, batalia "Armaghedonului" nu se va da intre adoratorii lui Hristos si cei ai lui Satan ci intre autentic si fals. Intre crucile de lemn si cele de aur suspendate de o ceafa dubla.
In sinceritatea ei autentica, fiecare comunitatea religioasa va "intelege" cumva sfarsitul lumii. Pe cand falsul, scabrosul si rozul vor dori sa-l opreasca neacceptandu-si sfarsitul.