Pacatul meu Te priveste jucaus.
Nu-i e rusine. Nu simte nimic decat carnea. Si carnea tresalta in mine.
Pacatul nu intelege. El sta cu ochii limpezi intr-un colt si nu intelege de ce il privesc mustrator. Si-i e somn. Pentru ca se naste aproape intotdeauna noaptea. Si acum e noapte, tarziu.
E atat de mic in coltul lui de camera. Si bajbaie dupa mine.Cred ca i s-a facut frig. Dar daca-l invelesc o sa simt ca vreau sa-l acopar. Acopera-ne Doamne pe amandoi; si sa visam frumos...
Pacatul meu, Doamne, nu asteapta mantuire. Pacatul meu nu asteapta nici iadul, pentru ca-i vajaie masinile in urechi.
Pacatul meu isi plange insingurarea.Carnea care l-a nascut nu-l mai vrea. Carnea care l-a visat s-a intarit.
Chiar daca nu-mi seamana, e singurul lucru pe care am putut sa-l zamislesc.
Nu pot sa-l alung. Iarta-ma!