proza scurta

Intr-o zi pe mijlocul strazii 9 au fost trase niste linii de creta. Erau neindemanatice, zdrentuind asfaltul pe ici pe colo. Tocmai auzisem de Ulise si ma gandeam ca trebuie sa fie un fel de cal troian, dar lumea mea fusese de mult cucerita si supusa.
A doua zi am asteptat apusul langa desenul ciudat: nici barbat nici femeie, nici stejar nici pom de craciun. Pigmalion mi-am amintit si dintr-o data mi-a venit sa soptesc o incantatie langa firele albe de creta. Circe mi-am amintit iarasi, apoi am incercat sa ma vad transformat in porc.
A treia zi desenul se tocise languros sub vant. Visam la o silueta sumara din care sa tasneasca culori, sa-mi stropeasca din cap pana-n picioare costumul nou cumparat. Abia ma angajasem si trebuia ca de acum incolo sa port costum. Eram mandru cand lumea se uita la mine lung in metrou. Deodata, peste desen a trecut o masina. Mi s-a facut frig si-am plecat. Toata noaptea nu am putut sa dorm. De fiecare data cand inchideam ochii viermi verzi ieseau din asfalt si incepeau sa roada conturul de creta. Peste trei zile m-am hotarat sa-l umplu, sa-l colorez si sa-i stabilesc sexul. Era cu siguranta un om.
Am pornit incantat de idee spre librarie. Eram din nou un scolar anxios, in pragul unei crize de tremurat. Am platit si am iesit vinovat, dar gata sa savurez mirosul paralizant al cretei.
Am rupt cutia, plin de un sentiment amestecat de frica si placere. Am framantat incet intre degete o creta mov, mangaind praful ce mi se lipea de degete. As fi vrut sa suflu atat de tare in creta mea incat toate cladirile sa devina mov, violet prafuit. Cateodata e mult prea iarna si culorile parca tipa, se crapa si vuiesc.  Am simtit insa ca sunt ridicat in aer si toate culorile se infig ascutite in trupul meu. Nu mai puteam sa ma misc, ma durea. Rosul si albul ma dureau ingrozitor. Atat de tare incat dintii imi clantaneau violent.
Cand m-am trezit eram pe un pat de spital, tare si alb, iar afara tocmai incepea sa ninga, linistit, mare si lung. Atunci am inceput sa plang. Incet, prelung, ca balaiul wasser fall.

Read more...

Despre societatea crestina

Auzisem de ceva vreme de Stanley Hauerwas , considerat de revista Times cel mai bun teolog al ultimilor zece ani, dar nu eram convins sa-l citesc, cu atat mai mult cu cat nu sunt prea interesat de teologia politica.
Mi-am facut insa curaj si am downloadat "Resident Aliens"... si nu am fost dezamagit.
Cartea nu se compara cu nimic din ce inseamna teologie contemporana si asta doar pentru ca pleaca de la o premisa simpla si de bun simt: nu e necesar ca toata lumea sa fie crestina. Nu avem nevoie de crestini default, avem nevoie de oameni maturi, care sa poata alege intre a merge la bordel sau la biserica. In primul rand pentru ca altfel nu mai exista liberul arbitru, atat de drag crestinilor, si in al doilea rand pentru ca, prin definitie, crestinii au statutul de resident aliens, de oameni care stiu ca locul lor nu e aici (Filipeni) si au ales sa fie in alta parte.
Cand eram mai mic credeam ca o predica buna trebuie sa actualizeze crestinismul, sa-l faca sa fie actual si interesant. Hauerwas mi-a demonstat insa contrariul: " We belive that Christianity has no stake in the utilitarian defense of beliefe as beliefe. The theological assumption that Christianity is a sistem of  belief must be questioned. It is the content of the belief that concerns Scripture, not eradicating unbelief by means of a believable theological system."
Cu alte cuvinte, raportandu-ne la teologia noastra autohtona, fiecare dintre cei care vin la Biserica si mai ales la spovedanie ar trebui pusi sa spuna Crezul si intrebati ce parere au.
... ma opresc aici pentru ca momentan sunt la pagina 24 si nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva despre, dar promit sa revin cu o recenzie completa peste ceva timp. :)

Read more...

God on Trial: The Verdict

Asa cum scriam si intr-unul din posturile mai vechi am incetat sa ma mai uit la National Geographic sau la Discovery, pentru ca atunci cand vine vorba de Dumnezeu nu au niciodata intrebarile potrivite, se scalda tot timpul in probabilitati lipsite de sens, argumente sau ratiune.
Renuntarea asta mi-a adus insa un castig, am descoperit History si un film/documentar absolut fabulos : God on trial.
Filmul spune povestea unor detinuti din Auschwitz care il judeca pe Dumnezeu pentru ruperea legamantului facut cu Poporul Ales (evreii). E o caricatura a proceselor americane pe care le tot vedem in filme, totul se petrece in lagar de concentrare, judecatorul este imbracat in zeghe, martorii si acuzatorii nu sunt criminali obisnuiti ci oameni care oricum vor muri intr-una din zilele urmatoare, indiferent daca au sau nu vreo vina.
Argumentele procurorilor sunt de cea mai buna calitate, iar avocatii raman de cele mai multe ori fara replica, neputinciosi sa explice raul altfel decat prin cuvinte ca : jertfa, purificare sau credinta.
Dar cred ca am spus deja prea mult. Va las sa va delectati cu o portie de teologie pura de la sfarsitul fimului.

Read more...

MOS CRACIUN SCOS AFARA DIN BISERICA ORTODOXA...1

Nu stiam ca exista asemenea manifestari "ortodoxe"... impotriva lui Mos Craciun. Sunt fara cuvinte.

Read more...

starea de tranzitie

Giorgio Agamben nu un filosof la fel de cunoscut pentru romanul de rand ca Cioran sau Heiddeger, desi ar trebui invatat pe derost si recitat la serbarile scolare.
In Homo Sacer el incerca sa defineasca si sa transpuna in mod actual doua concepte cheie aparent nesemnificative, dar care ne rod in mod inconstient : starea de exceptie si homo sacer.
 Derivata din paradoxul suveranitatii, suveranul aflandu-se deopotriva inauntrul si in afara ordinii juridice, starea de exceptie este o specie a excluderii, care se mentine in raport cu norma sub forma suspendarii. Sau altfel spus oricarei legi ii corespunde si o situatie exceptionala, aflata dincolo de ea si asupra careia nu poate decide decat suveranul, care prin insasi natura sa este atat in interiorul legii cat si deasupra ei.
 Peste aceasta prima definitie Agamben o adauga pe cea a lui homo sacer, asa cum reieise din scrierile lu Festus :  omul sacru este cel pe care poporul l-a judecat pentru un delict; sacrificarea lui nu este permisa, dar acela care il va ucide nu va fi judecat pentru homicid.
Aflat astfel intr-un raport de suspendare atat cu comunitatea, cat si cu zeii, omul sacru este cel a carui viata nu mai conteaza si asupra caruia poate sa fie exercitata judecata suverana exceptionala.
Doar asa se explica, sustine Agamben, holocaustul nazist, eugenia sau eutanasierea. Fiecare din aceste probleme avand  de facto in spate problema exceptiei si a vietii care nu merita traita. Ceea ce ramane insa de dezbatut in actualitate este cine isi poate asuma rolul de suveran, adica rolul de a da exceptii si a stabili daca un om poate fi ucis fara a se considera homicid.
In primele doua exemple - holocaustul si eugenia - Hitler a fost cel care si-a asumat si totodata a fost investit cu puterea suverana, in cel de al doilea caz, cel al eutanasiei problema inca se dezbate, de cele mai multe ori exceptia fiind data de stiinta sau de umanitate, necesitatea de a se preleva organe pentru transplant.
In tara noastra suveranitatea este asumata in mod constant de fiecare in parte, ori de cate ori este necesar in raport cu o norma, fie ea sociala sau juridica.
Iar acest lucru este posibil pentru ca in decembrie 89 a fost instala o stare de exceptie,  tranzitia,  in cadrul careia intr-o prima faza Iliescu a fost cel care si-a asumat si a fost investit cu puterea suverana, el putand stabili care viata merita sa fie ucisa fara a se considera omucidere (uciderea lui Ceausescu de Craciun si mineriadele). Ulterior, intr-o a doua faza, cand credibilitatea lui a fost compromisa, dar starea de exceptie a ramas in vigoare in mentalul colectiv - ciorbea si guvernele ulterioare consolidand ideea tranzitiei, puterea suverana s-a fragmentat, fiecare cetatean al tarii considerand ca este dreptul lui de a decide asupra exceptiilor atat timp cat statul alimenteaza o starea anormala, iesita din comun.

Read more...