marturisire
Diferenta dintre teologia catolica si cea ortodoxa este cea dintre "justificare" si "marturie".
Pentru romano-catolici este important sa-si argumenteze credinta, sa demonstreze logic-matematic existenta lui Dumnezeu si implicit a crestinismului. Asa incat, de fiecare data se lovesc de la inceput de un geam de sticla si traiesc intr-o lume a dihotomiilor taioase: trup-suflet, ratiune-credinta.
De la Toma d'Aquino si pana astazi ei cauta urmele lui Dumnezeu pe pamant, la fel cum darwinistii cauta veriga lipsa, doar pentru a-si justfica teoriile incantatoare.
Ortodoxia in schmb, dupa cum arata si A. Scrima, este o marturie, care nu are nevoie de nici o demonstratie. Este marturisirea lui Hristos, care la randul lui il marturiseste pe Tatal.
De aceea, pe tot parcursul Bibliei, Dumnezeu nu simte nevoia sa se justifice. Ci se marturiseste personal, se experiaza, de fiecare in parte : Avraam, Iacob, Isaia sau Pavel.
Situatia este asemanatoare cu ceea a lui Nicodim, care vine noapte sa vorbeasca cu Iisus. El cauta argumente scripturistice sau teologice, dar Iisus ii spune doar de nasterea din apa si din Duh. Adica, il ridica la un alt plan de existenta, supra-rational.
Un plan in care incercarea de a face ordine in camara lui Dumnezeu, de a-i aranja borcanele cu mintea noastra este sortita esecului.
Si pentru a nu fi declarat la sfarsit bigot, trebuie spus ca marturisirea nu implica o credinta oarba, fanatica. Ci este inceputul, dorinta, de a-L experia pe Dumnezeu. In timp ce justificarea este incercarea de a-L cuprinde pe Dumnezeu in paradigme culturale si a-L face accesibil tuturor.
Depinde doar de unde vrem sa incepem.
