miercuri, 24 iunie 2009

asteptare


Ma intreb daca il mai asteapta cineva, undeva, pe Godot? Sau daca mai asteapta cineva, ceva, de oriunde? Si... de ce?

Aseara citeam linistit din J.L Marion despre asteptarea erotica, despre cum te electrizezi in asteptarea intalnirii cu trupul celuilalt. Despre cum atingerea ta de un alt trup te scapa de conditia de corp fizic, lipsit de iubire. Si...despre cum timpul exista doar ca asteptare a cuiva care te iubeste sau te va iubi.

Astazi, am asteptat doua ore la coada... Si, n-am putut sa ma enervez, la sfarsit. (n-a fost nimic erotic la coada), desi am simtit imboldul de a-i omori in chinuri pe toti, pe blog.
La sfarsit mai m-am gandit. Nu ar fi fost decat un alt post lamentabil despre cat de naspa e Romania. Nu ar fi fost decat o alta plangere, data anonima. Nu ar fi fost nimic.
Asa ca am mers pe jos pana la prima si mi-am luat o cafea

Cu niste saptamani in urma, la telefon, cineva mi s-a plans ca nu are timp sa completeze formulare. Ca pentru el, timpul inseamna bani.
Avea vocea ragusita, multe probleme familiare si-i era ciuda pe scaunele
economice.
Eram putin incurcat.
Sfarsitul, insa, a fost de o logica elementara :
"io... daca vin sa va completez formulare, pierd o zi de munca, la prasit.
Da' daca imi promiteti ca nu stau mult..."







Read more...

luni, 22 iunie 2009

noii evrei ai Europei

De fiecare data cand deschid televizorul sau ziarul aflu cel putin o stire despre atitudinea anti- romaneasca a societatii europene. Daca Italia sau Spania ne-au obisnuit, mi se pare putin bizar ca in Irlanda, Olanda sau Elvetia sa existe atitudini asemanatoare. Tinand cont de toleranta afisata in general cu toate bizareriile .
Cred ,din ce spune mass media, ca exista intr-adevar un sentiment puternic anti-romanesc. Si nu pot sa nu ma intreb, daca in contextul crizei economice si in cursul deceniilor urmatoare, occidentalii nu vor ajunge sa-si creeze un nou tap ispasitor. Daca nu cumva romanii se vor substituii evreiilor. Pentru ca, sincer vorbind, evreii si-au capatat dupa al doilea razboi mondial un piedestal extrem de inalt. Acum orice atitudine atisemita este privita ca o ofensa a "bunului simt comun", in timp ce romanii sunt tiganii europeni lipsiti de bun simt.

Ma intreb, daca nu se va ajunge la un momentdat la un Holocaust romanesc.
Poate exagerez, dar media ma ajuta. si inca mult.
Dar exista doua variante.
Fie presa romaneasca incearca ne manipuleze, si dramatizeaza la maxim aceste subiecte. In asa fel incat sa nu mai luam in calcul varianta emigrarii. "Fie painea cat de rea, tot mai buna in tara mea", unde nu sunt umilit si privit ca tigan. Adica un fel de subspecie, un fel de sub-om.

Fie asistam la un proces complex de stigmatizare a romanilor si in curand la "demonizarea" lor. Dar o demonizare in care Biserica nu va mai juca nici un rol.





Read more...

marți, 16 iunie 2009

Pe strazile prafuite se auzea tusind o motocicleta. Cainii incepusera si ei sa latre in urma. Nimic nu se misca in afara elicelor aerului conditionat.
Cu toate astea, era zgomot. Remarcabilul white noise, de care, imi povestise o prietena de mult, intr-o vara. O vara ciudata, asa cum erau verile lui Eliade.
Acum imi tiuiau urechile de pustiu si de ganduri. Refuzasem sa mai ascult muzica. Refuzasem orice fel de sunet care ar fi putut sa ma relaxeze. Intr-un fel, imi placea sa fiu intins la maxim si sa fumez tigara de la tigara.
Stateam acasa de doua zile si mai aveam inca o saptamana de concediu. O saptamana in care sa nu ma mai dau cu metroul. O saptamana in care sa ma crizez pana la capat, fara sa tulbur pe nimeni.
Interfonul suna din nou. Era pentru a doua oara azi. Idioti care incercau sa intre in bloc. N-am deschis. Am lasat receptorul sa atarne in gol. Macar asta micu’ sa fie solidar cu mine, mi-am spus

Read more...

luni, 15 iunie 2009

nocturna

Vrei adevarul...dar oare il poti suporta ?
Ca sa parafrazez in traducere romaneasca dintr-un film celebru.
Ai putea sa faci fata adevarului...sa-l iei in piept sau ai prefera sa fii mintit ? Sa ti se spuna in continuare ca exista iepurasi de pasti si ca intotdeauna binele invinge raul...
Poate ca ar fi mai bine asa. Sa ne spunem zilnic ca nu exista nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Sa ne construim realitatile ca pe jocurile de lego frumos colorate si sa fumam marihuana seara de seara, fericiti ca viata noastra se duce dracu' oricum. Iar noi ii intindem o mana de ajutor.
Nu e mai simplu sa crezi in lucruri frumoase, marete si roz decat sa accepti adevarul ?
La urma urmei la ce ne-ar folosi adevarul ? Oricum e supraestimat. E ca o moneda calpa.
Dar, de fapt intrebarea e simpla, lieber Freunde. Depinde doar cum vrei sa te definesti : cogito ergo sum sau amo ergo sum.
Atata tot. Fix un moft.

Read more...

duminică, 14 iunie 2009

insula

M-am uitat in sfarsit la "Ostrov"*. Asa cum, de nenumarate ori, mi s-a recomandat.
Un film bun. Cu atat mai admirabil, cu cat abordeaza teme extrem de greu de traspus pe ecran pentru "publicul larg". Pentru ca sfintenia si monahismul sunt fara indoiala niste imagini ce tin de realitatea noastra exagerata. Si trebuie sa ai un mare talent sa fii cumpanit in exagerare.
Caci exagerarea este "leitmotivul" filmului.
Marturisirea, lupta si mantuirea lui Anatolie merg dupa grila de exagerari a Apocalipsei :
"Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea."
Avem doua tipuri de exagerare umana, circumscrisa lui "caldicel" si doua exagerari supra-firesti : "rece" si "fierbinte"
Exagerarea caldicica este asumata de cei doi monahi care apar in cadru. Staretul Filaret este indragostit de cizmele sale si de patura sa, intr-un cuvant de sine. In acelasi timp parintele Iov este prins de vraja regulilor, a tipicului si a strictetii literei. Ceea ce se poate vedea si din "lista cu pacatele" lui Anatolie, pe care i-o prezinta staretului.
Celelalte doua exagerari apartin diabolicului si harului.
Diabolicul, prin definitie rece in fiinta sa, este intruchipat de fiica posedata a lui Tihon Petrovici.
Ea nu poate sa planga, sa-si planga sotul (pacatele). Doar lacrimile, calde, o elibereaza de povara si de diavol.
La celalalt pol se gaseste "sfantul" Anatolie, cel "posedat" de duhul lui Hristos, care este cald. El traieste langa foc si doarme pe carbuni. El vede primul focul de la chilia lui Filaret si-i intelege rolul purificator.
In general, exagerarea refuza limitele si ingroasa in negativ posibilitatile noastre de a ne autodepasi. Aici ea are sensul unui memento mori si-l reveleaza pe Hristos cel Rastignit. Pentru ca Hristos e Crucea, iar crucea este scandal. "pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie." Exagerare si intindere maxima a facultatilor si conceptelor noastre.
Pe alocuri insa filmul se impotmoleste in "clisee ortodoxe contemporane".
Antiteza dintre Anatolie, laicul cel nebun, si parintele Iov este rezolvata intr-o sinteza a iertarii, asa cum era de altfel de asteptat.
Apoi atitudinea profanului - omului secularizat- in fata sacrului. Mama care vrea sa se duca la serviciu fara sa-i multumeasca lui Hristos prin euharistie ca i-a vindecat copilul.
Si nu in ultimul rand refuzul lui Anatolie de a se calugari. Previzibil in circuitul filmului, care vrea sa demonstreze ca exista mantuire si "extra monahorum".
De altfel, un film placut, indraznet, care-L readuce pe Hristos in actualitatea culturala si-L marturiseste ortodox.
Poate inceputul unui nou tip de marturisire crestina, care peste ani va intra in compozitia unui "canon" cinematografic crestin.


* "Ostrov" (2006) regia : Pavel Lungin





Read more...

.

contact

whitewoland@gmail.com

  © Free Blogger Templates Blogger Theme by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP