friends with distance

 motto:

Notre Père qui êtes aux cieux  
Restez-y
Et nous nous resterons sur la terrre
Qui est quelquefois si jolie

Desi bunii crestini, cei care il vor afara pe Mos Craciun din Biserica, vor simti nevoia sa se indigneze de asa o parodie, sunt convins ca majoritatea crestinilor cu scaun la cap vor considera ca filmuletul poate avea un rol pedagogic, el ilustrand perfect teza lui JL Marion din Idolul si distanta
Anume ca tacere lui Dumnezeu este o consecinta necesara a distantei pe care Dumnezeu trebuie s-o afiseze fata de fiecare om  in parte. Caci altfel cum am putea sa crestem in Hristos, sa ne dezvoltam ca fapturi responsabile si constiente si mai ales cum ar putea sa se manifeste Iubirea in alt mod decat prin distanta.

* Idolul si distanta, J.L. Marion, Humanitas 2007

Read more...

ganduri amestecate

 

• Hauerwas are dreptate, e foarte bine pentru Biserica sa existe secularizarea, pentru ca astfel comunitatile crestine se mai primenesc, intra acolo doar cei care chiar vor, doar cei care chiar au treaba si stiu cine a scris biblia.
•  De ce ne luam dreptul sa consideram ca un copil cu sindromul Down nu ar putea fi fericit, de ce ar trebui ca toti oamenii sa aiba acelasi fel de fericire si mai ales de ce nu ar avea cineva dreptul sa fie fericit doar o zi. Poate ca viata noastra e mizera si nefericita, mai nefericita decat a unui copil cu sindrom Down, dupa cum ne place sa judecam, dar nu avem fiecare din noi o clipa care ne alina, o clipa in care ne-am simtit impliniti cu toata fiinta si am vrut sa ne strigam bucuria in gura mare.
• Si daca suntem de acord cu forma asta de eugenie, de ce nu am fi de acord si cu eutanasia, de ce nu am fi de acord ca toti cei care sufera de boli inspaimantatoare si fara posibilitate de vindecare sa fie ucisi, pentru ca nu mai pot fi fericit ca noi? Oare nu asta ar trebui sa faca si parintii acestor copii ?

Read more...

proza scurta

Intr-o zi pe mijlocul strazii 9 au fost trase niste linii de creta. Erau neindemanatice, zdrentuind asfaltul pe ici pe colo. Tocmai auzisem de Ulise si ma gandeam ca trebuie sa fie un fel de cal troian, dar lumea mea fusese de mult cucerita si supusa.
A doua zi am asteptat apusul langa desenul ciudat: nici barbat nici femeie, nici stejar nici pom de craciun. Pigmalion mi-am amintit si dintr-o data mi-a venit sa soptesc o incantatie langa firele albe de creta. Circe mi-am amintit iarasi, apoi am incercat sa ma vad transformat in porc.
A treia zi desenul se tocise languros sub vant. Visam la o silueta sumara din care sa tasneasca culori, sa-mi stropeasca din cap pana-n picioare costumul nou cumparat. Abia ma angajasem si trebuia ca de acum incolo sa port costum. Eram mandru cand lumea se uita la mine lung in metrou. Deodata, peste desen a trecut o masina. Mi s-a facut frig si-am plecat. Toata noaptea nu am putut sa dorm. De fiecare data cand inchideam ochii viermi verzi ieseau din asfalt si incepeau sa roada conturul de creta. Peste trei zile m-am hotarat sa-l umplu, sa-l colorez si sa-i stabilesc sexul. Era cu siguranta un om.
Am pornit incantat de idee spre librarie. Eram din nou un scolar anxios, in pragul unei crize de tremurat. Am platit si am iesit vinovat, dar gata sa savurez mirosul paralizant al cretei.
Am rupt cutia, plin de un sentiment amestecat de frica si placere. Am framantat incet intre degete o creta mov, mangaind praful ce mi se lipea de degete. As fi vrut sa suflu atat de tare in creta mea incat toate cladirile sa devina mov, violet prafuit. Cateodata e mult prea iarna si culorile parca tipa, se crapa si vuiesc.  Am simtit insa ca sunt ridicat in aer si toate culorile se infig ascutite in trupul meu. Nu mai puteam sa ma misc, ma durea. Rosul si albul ma dureau ingrozitor. Atat de tare incat dintii imi clantaneau violent.
Cand m-am trezit eram pe un pat de spital, tare si alb, iar afara tocmai incepea sa ninga, linistit, mare si lung. Atunci am inceput sa plang. Incet, prelung, ca balaiul wasser fall.

Read more...

Despre societatea crestina

Auzisem de ceva vreme de Stanley Hauerwas , considerat de revista Times cel mai bun teolog al ultimilor zece ani, dar nu eram convins sa-l citesc, cu atat mai mult cu cat nu sunt prea interesat de teologia politica.
Mi-am facut insa curaj si am downloadat "Resident Aliens"... si nu am fost dezamagit.
Cartea nu se compara cu nimic din ce inseamna teologie contemporana si asta doar pentru ca pleaca de la o premisa simpla si de bun simt: nu e necesar ca toata lumea sa fie crestina. Nu avem nevoie de crestini default, avem nevoie de oameni maturi, care sa poata alege intre a merge la bordel sau la biserica. In primul rand pentru ca altfel nu mai exista liberul arbitru, atat de drag crestinilor, si in al doilea rand pentru ca, prin definitie, crestinii au statutul de resident aliens, de oameni care stiu ca locul lor nu e aici (Filipeni) si au ales sa fie in alta parte.
Cand eram mai mic credeam ca o predica buna trebuie sa actualizeze crestinismul, sa-l faca sa fie actual si interesant. Hauerwas mi-a demonstat insa contrariul: " We belive that Christianity has no stake in the utilitarian defense of beliefe as beliefe. The theological assumption that Christianity is a sistem of  belief must be questioned. It is the content of the belief that concerns Scripture, not eradicating unbelief by means of a believable theological system."
Cu alte cuvinte, raportandu-ne la teologia noastra autohtona, fiecare dintre cei care vin la Biserica si mai ales la spovedanie ar trebui pusi sa spuna Crezul si intrebati ce parere au.
... ma opresc aici pentru ca momentan sunt la pagina 24 si nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva despre, dar promit sa revin cu o recenzie completa peste ceva timp. :)

Read more...

God on Trial: The Verdict

Asa cum scriam si intr-unul din posturile mai vechi am incetat sa ma mai uit la National Geographic sau la Discovery, pentru ca atunci cand vine vorba de Dumnezeu nu au niciodata intrebarile potrivite, se scalda tot timpul in probabilitati lipsite de sens, argumente sau ratiune.
Renuntarea asta mi-a adus insa un castig, am descoperit History si un film/documentar absolut fabulos : God on trial.
Filmul spune povestea unor detinuti din Auschwitz care il judeca pe Dumnezeu pentru ruperea legamantului facut cu Poporul Ales (evreii). E o caricatura a proceselor americane pe care le tot vedem in filme, totul se petrece in lagar de concentrare, judecatorul este imbracat in zeghe, martorii si acuzatorii nu sunt criminali obisnuiti ci oameni care oricum vor muri intr-una din zilele urmatoare, indiferent daca au sau nu vreo vina.
Argumentele procurorilor sunt de cea mai buna calitate, iar avocatii raman de cele mai multe ori fara replica, neputinciosi sa explice raul altfel decat prin cuvinte ca : jertfa, purificare sau credinta.
Dar cred ca am spus deja prea mult. Va las sa va delectati cu o portie de teologie pura de la sfarsitul fimului.

Read more...